Unde se duc informațiile șterse,
Informațiile eradicate,
Pierdute de lume, pierdute în vânt?
Cine mai știe ce a fost și când?...
Dar unde se duc amintirile,
Momentele de preț, bucuriile?
Ce e mai de valoare, aur curat,
Nu mai curge din izvorul demult secat,
S-au dus, le-am uitat...

La ce țineam mai mult s-a dus;
Alerg după stări, după emoții
Ce demult au apus...
Vreau să le mai simt odată,
Dar la fel nu vor mai fi niciodată...
Am încercat să le evoc,
Să le retrăiesc, să le convoc,
Dar amintirile, suvenirurile mele
Sunt departe, s-au dus!
Despre ele nu mai poate fi spus...

Experiențele s-au dus,
Cuvintele s-au distrus,
Imaginile s-au șters,
Pierdute în univers,
Mă îndeamnă să scriu încă un vers...
Toate s-au dus,
Totul în întuneric imers...

„Nu le poți păstra pe toate,
E o lume pieritoare, blestemată,
Necurmată...
Nu înțelegi în totalitate,
Asta se numește «realitate».
Știu ce dorești:
Tu vrei veșnicia, nemurirea,
Vrei perfecțiunea...
Și Eu le doresc; de aceea am murit,
Pentru tine M-am jertfit,
Pe o cruce umilit...
Știu că plângi, știu,
Dar acum îți pregătesc un loc, o casă,
O nouă viață, te aduc acasă.
Eu fac ale tale suveniruri,
Ale tale amintiri, fericiri
Să trăiască în veșnicii,
Și crede-Mă,
Acolo vor fi numai bucurii...”