Clepsidra timpului se scurge,
Râul vieţii încă lin curge;
Douăzeci de mii de zile nu-s de-ajuns
Pentru a fi fericit până la apus.

Nu-i de-ajuns o viaţă-ntreagă,
Ci dureaz-o veşnicie mai degrabă
Ca să faci tot ce-ţi doreşti,
Toate dorinţele să ţi le-mplineşti.

Însă nu eşti făcut pentru-acest pământ,
Tu ai mai degrabă un scop sfânt:
În Adevăr tu însuţi să trăieşti
Şi pe ceilalţi la mântuire să-i trezeşti.

Iar fericirea aici este, de fapt,
Speranţa în Dumnezeul Cel adevărat,
Care trăieşte acum în tine,
Dacă L-ai chemat; te rog, reţine.