Ce e diamantul, când pământul părăsește?
Și-n multitudinea de pietre oarecare,
Puțină-i strălucirea ce-l deosebește,
Puțini sunt cei ce i-ar da o valoare.

Dar când Bijutierul spre diamant privește,
El știe câte tăieturi va trebui să facă,
El vede cum într-un inel se potrivește,
Și-și caută bucuros uneltele să-nceapă.

Dar ce unelte folosește?
Diamante de El pregătite,
Diamante ce în mâna Lui ajung unelte,
Diamante ce se lasă folosite.

Și apoi, pentru finisare,
El ia din praful ce-a căzut din cele lustruite,
Căci El nu lasă o durere la întâmplare,
El face o minune din orice încercare.

Ia-mă pe mine ca să fiu diamantul
Ce-a fost croit prin crunta încercare,
Să fiu unealta-n mâna Ta cea iubitoare,
Cu care tai și pregătești diamantul.


Este o poezie scrisă mai demult de către prietenul meu, Sergiu. Un cadou de ziua mea. :)