„Cât aş vrea, Doamne, să fiu mai bun,
Mai credincios, mai puternic...
Şi nu oricum.
Nu mai vreau să Te dezonorez întruna
Cu egoismul meu
Şi mânia mea ca furtuna,
Ci mă pocăiesc din nou, acum,
Numai al Tău să fiu înainte pe drum.
Îţi cer ceva şi Te rog să-mi dai,
Căci ştiu că Tu eşti un bun Tată
Şi copiilor Tăi le dai daruri
Fără plată:
Vreau să am înţelepciune,
Ca să fiu folositor în lume.”

Pauză

„Fiul Meu, fii tare şi curajos!”  îmi spune.
„Doamne, încerc.” Îi răspund.
„Sunt cu tine mereu, însă
Tu ai luat-o la fugă plângând.”
„Îmi pare rău...
Aş vrea să-mi ştiu mai bine scopul,
Identitatea şi să-mi găsesc locul
În draga Ta Biserică;
De aceea, Te rog, adică
Să mă înzestrezi cu adevăr, cu daruri,
Cu dragoste jertfitoare,
Şi să mă foloseşti pentru scopul Tău
Data viitoare.
Vreau să fiu tare ca Iosua
Şi viteaz ca Ghedeon,
Să-Ţi aduc slavă doar Ţie, iar
Eu să fiu un simplu om.”

Pauză

„Îţi mulţumesc şi Te laud, Doamne,
Pentru puterea Ta şi îndurarea faţă de mine;
M-ai iertat şi m-ai restaurat
Ca să pot fi în cer cu Tine.
Cum pot să-mi arăt aprecierea
Decât prin chiar apropierea
Şi deplina-mi deschidere
Faţă de Tine,
Oferindu-mi viaţa Ţie!
Eu n-am venit la Tine
Cu cuvinte pompoase,
Ci am venit să-mi ofer trupul
În carne şi oase.”

Pauză

„Şi... dacă crezi că e-un lucru bun,
Îmi doresc tare mult
Să iubesc pe cineva drag,
Şi s-ascult
Povestea Ta de dragoste pentru mine
Şi pentru cea pe care, cândva,
În braţe o voi ţine...”