Vara, vântul rece e o retrăire.
Ploaia, norii gri aduc melancolie.
Mi-aduc aminte de clipe multe de aur,
Căci ele sunt propriul meu tezaur.

Vara, vântul rece este o simțire,
O emoție fragedă, o palidă amintire.
Mă duc singur și m-așez lângă lac,
Nu uit să-mi iau cu mine și un hanorac.

Vara, vântul rece e un sentiment plăcut,
Îmi aduce aminte de tot ce am avut.
Mi-e dor să simt ce-am simțit atunci,
Amintirile, să știi, sunt atât de dulci.

Dar vara, vântul rece e o durere mare,
E un gol în suflet ce mereu tot apare.
Mă uit la poze vechi, fără culoare, fără viață
Și meditez la multe în această dimineață.

Vara, vântul rece e un mare Har de Sus,
E un semn că timpul încă nu s-a scurs.
Vrei să ai bucurie o eternitate?
Se poate pentru cel cu trăirea în dreptate...