Când sunt singur, mă uit la cer și la nori,
Și mă-ntreb cum de-ai putut să Te cobori
Să-mi asculți vocea de muritor
Și inima mea de trădător.

De ce mai ții la mine, la un nestatornic,
Când toată vremea eu am fost doar dornic
Să trăiesc în liniște și pace
Fără Tine, într-o carapace?

Am încercat de-atâtea ori să-Ți vorbesc;
Poate problema a fost că mă grăbesc,
Căci nu Ți-am auzit niciodată glasul
Și așa am ajuns să pierd pasul.

Aș vrea să-Ți simt prezența și iubirea,
Să-mi exprim sinceră-mi uimirea!
Poate rănile m-au legat strâns prea tare...
Dar Tu poți să-mi dai Balsamul de vindecare.